Pestii Balon

Primele mentionari despre acesti pesti toxici existau de acum aproximativ 4.700 ani in Egipt. In mormantul faraonului Ti se afla o pictura a unei specii uriase din familia acestora: Arothron stellatus. Chiar din acele timpuri egiptenii stiau de faptul ca pestii acestia sunt deosebit de periculosi si i-au denumit “spt” si “shepet”, care in traducere inseamna “otravitor”.

In tratatele vechi de medicina de peste 2000 de ani ale poporului chinez exista rapoarte despre persoane otravite dupa ce au mancat pesti balon. Se pare ca si atunci pestii toxici erau considerati delicatese. Si in Japonia exista dovezi vechi ale existentei Lagocephalus sceleratus de 1500 ani gasite de catre cercetatori in morminte. Acestia din urma au ajuns la concluzia ca pestii erau venerati in acele timpuri.

Inca din Evul Mediu pestii balon, respectiv cei spinosi erau dezumflati, uscati si vanduti turistilor drept suveniruri si obiecte ornamentale. Acest lucru se intampla in spatiul mediteranean.

In anul 1555 Guliemus Gondolet a descris si a desenat schitele mai multor specii de pesti balon. Cu toate acestea autorul nu crede in existenta acestora si afirma faptul ca sunt niste animale care exista numai in imaginatia oamenilor.

Un alt document istoric ii apartine capitanului James Cook si dateaza din anul 1774. Acesta relateaza cum era la un pas de moarte dupa ce a gustat mancare gatita din pestele balon. Foarte rau s-a simtit si echipajul navei, insa au scapat cu totii cu viata. Norocul tuturor a fost ca nu au apucat sa manance pe saturate. Unica victima de pe vapor a fost un porc, acesta hranindu-se cu resturile toxice.  

Carl Nilsson Linnaeus (mai tarziu Carl de Linn�), cercetator care se ocupa de specii marine si nu numai, a descris in anul 1758 cateva dintre acestea dandu-le si cate un nume: Arothron hispidus, Lagocephalus lagocephalus lagocephalus, Sphoeroides testudineus, Takifugu ocellatus si Tetraodon lineatus.

In secolul 19 Alfred E. Brehm a scris in celebra lui carte despre animale si despre pestii toxici, pestii balon. Acesta i-a recunoscut ca pe o familie independenta si anume din familia Tetrodon. Cercetatorul ii denumea des drept suveniruri cumparate la acea vreme. In mod eronat savantul credea ca atunci cand aceste fiinte se simteau in pericol se ridicau la suprafata si respirau luand aer. Dupa Brehm acesti pesti fac parte din al saselea ordin si sunt clasati in 3 familii: Ostracioidae, Sclerodermi, Diodon. Pe cei din familia Gymnodontes i-a impartit in Diodon, Tetrodon si Orthagoriscu.

La inceputul secolului al 20 - lea Regan a denumit ordinul pestilor balon Plectognathi. Chiar si in zilele noastre se descopera tot mai multe specii ale acestor vietati marine. Astfel din 1995 pana in prezent s-au mai dscoperit inca zece. Carinotetraodon salivator 1995; Sphoeroides rosenblatti si S. lispus, in 1996; Tetraodon in 1998 ; Carinotetraodon imitator si C. irrubesco 1999; Monotrete turgidus 2000 si 2002 Canthigaster figueiredoi, C. jamestyleri si C. supramacula.

In anul 1993 pestele balon Takifugu rubripes (Fugu rubripes) a fost ales drept model de cercetare stiintifica pentru a-i putea cunoaste mai bine fiecare parte a organismului sau, dar si pentru a descoperi cat mai multe la pestii de gen masculin.

Pestii Piranha

Aceasta specie de pesti nu este atat de periculoasa asa cum se vehiculeaza. De cand au aparut in filmele de groaza ale anilor ’70, acestia au castigat notorietate, dar si un renume mult mai rau decat cel al rechinilor.
Intr-adevar, au existat atacuri  Piranha asupra oamenilor, dar in cele mai multe cazuri acestea s-au soldat cu cateva rani minore din cauza muscaturilor. Cele mai multe victime au fost din randul copiilor sau a indienilor, acestia din urma avand picioarele vopsite cu culoare rosie - un magnet pentru acesti pesti. Se pare ca aceasta culoare “declanseaza” agresivitatea lor, dar si calitatea apei joaca un rol important. S-a cercetat si a fost dovedit faptul ca majoritatea atacurilor asupra oamenilor s-au soldat in urma apei murdare sau tulburi, in care se aflau - in anumite circumstante - si cadavre ale unor animale. In cazul in care victima incearca sa iasa din apa, sa se indeparteze de locul primejdios, pestii Piranha nu o urmaresc.

Contrar imaginilor din diferitele ecranizari, niciun om atacat nu a fost devorat sau omorat de pestii Piranha.

Specie, mod de viata, provenienta
Pirahna fac parte din familia Serrusalmus, sunt pesti rapitori si in functie de specie au dimensiuni cuprinse intre 10 si 40 cm. Traiesc in apele limpezi cu continut nutritiv  (rauri si lacuri) ale Americii de Sud. acesti pesti pot atinge varsta de 15 ani in cadrul natural, iar daca sunt crescuti in acvarii pot trai chiar si pana la 30 ani.

S-a demonstrat prin teste de laborator, ca un singur Pirahna crescut in captivitate, prezinta mai multe simptome de agitatie si agresivitate, decat unul care traieste intr-un grup mare. Exista 39 de specii de pesti Pirahna, in Amazon traiesc, de exemplu, 25 din cele 39 cunoscute, in Orinoco si Rio Paraguay au fost descoperite 7 specii diferite.   

Dupa cum am precizat mai sus, Pirahna nu sunt atat de periculosi dupa cum spun “legendele”.  Ei indeplinesc un rol foarte important in zonele in care traiesc si anume, cel de sanitari. Acestia curata apele inlaturand cadavrele vietatilor marine si ramasitele acestora. Chiar si un Pirahna ranit sau bolnav este devorat de cei din grupul sau.

S-a demonstrat ca pentru oameni  exista 3 specii periculoase, dar si acestea doar daca sunt intr-un grup format din cel putin 30 de pesti. Pentru celalate specii de Pirahna, omul este total exclus de pe “lista” victimelor.

Modul de a ataca
Pestii Pirahna formeaza grupuri si dupa ce isi fixeaza victima trec la un atac foarte rapid. Asemanator rechinilor, musca din prada si isi scutura capul inainte de a rupe cu dintii ascutiti o bucata de carne. Sunt in stare sa marunteasca si oase sau obiecte mici.

Printre dusmanii lor se numara diferitele pasari rapitoare, delfinii de apa dulce, vidra sau aligatorii.
Motivele pentru care Pirahna au ajuns “pesti legendari”

In anul 1975 a aparut filmul “Rechinul Alb” pe marile ecrane din intreaga lume, acesta fiind un real succes. De atunci, acest animal si-a castigat renumele de “criminalul” vesnic infometat, fiind asociat unei “masinarii de ucis”. De atunci, au inceput sa apara tot felul de scenarii de groaza si cu alte vietati, care in anumite circumstante puneau in pericol vietile oamenilor: pestii Pirahna si albinele ucigase.

Succesul de care s-au bucurat ecranizarile au transformat aceste animale in legende si mituri.

Despre serpi

Fac parte din clasa taratoarelor,fara membre,avand coprul acoperit de solzi,acestia nu pot fi confundati de catre nimeni. Dincolo de spaima pe care o inspira multora, serpii (grup din care sunt cunoscute, pana in prezent, aproximativ 3.000 de specii) sunt animale cate se poate de interesante, cu caracteristici izbitoare: evolutia lor i-a dus pe o cale neobisnuita, iar adaptarea s-a tradus printr-o anatomie, o fiziologie si un c!datoritaomportament… putin zis surprinzatoare.
1-Majoritatea serpilor au un singur plaman acesta este cel drept din cauza formei alungite s-a ajuns la aceasta solutie
2- Rinichii serpilor sunt asezati nu unul langa altul, ca la toate vertebratele, ci unul in prelungirea altuia. Cauza? Aceeasi: dezvoltarea corpului "pe lung", in dauna latimii.
3- Serpii masculi au doua organe copulatoare - doua hemipenisuri
4-Serpii nu isi pot inchide ochii, pentru ca nu au pleoape mobile. Ochii sunt acoperiti de membrane transparente, fixe, care sunt, de fapt, solzi modificati, specilizati
5-Serpii nu sunt vegetarieni,ei consuma hrana de origine animala-mamifere,pasari,chiar si serpi de dimenziuni mici,


                        Specii de serpi

In mare cercetatorii spun ca exista aproximativ 3000  specii de serpi printre care nu foarte multi sunt veninosi(500 dintre acestia) la acestea numarandu-se vipere,serpi de apa...
Muscaturile serpilor veninosi sunt fatale pentru corpul uman,datorita veninului care pot provoca paralizii, socuri accelereaza bataile inimii sau care intrerup circulatia adecvata a sangelui. Serpii de apa, cei care traiesc in mari poseda un venin, care pe langa efectele enumerate mai sus, ataca si sistemul nervos.
Veninul provoaca umflaturi pe portiuni ale corpului in special pe membre  impiedicand virculatia sangelui care pot duce la amputarea acestora .